Wednesday, November 12, 2008

i.make.my.own...


in lucru. un lucru care dureaza mult. prima varianta se poate gasi si AICI
am niste restante... dar sper sa gasesc timp sa ma mut aici cu toate catrafusele

Tuesday, June 17, 2008

perioada de tranzitzie III


Vechituri... Primavara are un miros proaspat, ascutit, ce imi patrunde in nari si parca cumva ma sileste sa zambesc. Recunosc primavara dupa noroiul ce musteste prin oras, prin care ma plimb si ma afund incet-incet... Parca gerul nu mai musca din mine, asa cum in mijloc de iarna uscata o face, cand bantui in miez de noapte prin parcuri. Primavara doare ...simt durerea pamantului intepat de firele de iarba ce se incapateneaza sa iasa din lut...an de an. Si pe mine ma dor mainile si caldura imi arde pielea, cum soarele de aprilie arde mugruri abia mijiti, asa adolescetini. Primavara are doar doua culori: verde crud si maro-ul pamantului ce se amesteca pe panza, usor intrepatrundu-se marginile unuia altuia. Mirosul de plante medicinale este mai slab in imima de asfalt a orasului. Cateodata mai simt mirosul verde al vietii, dar nu pentru mult timp. Nimic nu dureaza prea mult, sau macar sa ramana prins in timp, agatat ca o carpa la uscat. De fapt e toamna si se numara bobocii si frunzele

Monday, June 16, 2008

perioada de tranzitzie II


Vorbind de echilibru, descopar ca e o linie firava pe care merg.
Oamenii nu te ghideaza cum sa mergi, si nici nu te antentioneaza ca esti pe cale sa calci pe langa. NU cunosc motivele, fie ele egoiste sau asa din "asa din amuzament". In schimb esti aspru sanctionat, dat la o parte daca calci prea des in afara liniei. Consider ziua de azi(mai exact 27.07) o zi prolifica, dar neexploatata pana la capat...Prolifica in certuri si in calcarea echilibru si asa firav in picioare..Sunt o nemernica si vreau sa-mi impun sa-mi placa. Vreau sa cred ca e un dar, faptul ca pot calca in picioare linia aia gingasa, a echilibrului, un dar ce imi va mai ingrosa putin cv-ul ala anemic.
Revenind la cv...Oare pot transforma defectele in calitatii? De fapt aste zicea profesorul boem... Eu ma refeream doar la valorificarea defectelor, nu la o transformare totala...

oamenii iti intra pe sub piele, in viata cu usurinta, nici nu simti, nici nu te deranjeaza. Nu aceleasi lucru il pot spune despre iesit...imi amintesc de un tantar (not you regular mosquito) care te inteapa, ca orice alt tantar si o larva incepe sa se dezvolte in tine. Durerea apare odata cu cresterea larvei, iar extragerea ei nu e tocmai placuta. Cam asa sta treaba cu intratul pe sub piele. Avertismente nu-si gasesc locul, cuvintele sunt urlete, de ce e asa greu sa ne intelegem? unde se greseste asa iremediabil?

Mi-e frica de caini, dar frica a capat o intensitate si mai mare de cand un zdrentaros s-a gandit sa testeze calitatea materialului din care erau facuti pantaloni mei. Pantalonii au trecut testul, eu nu. Momentan eu nu am turbat, iar pe caine nu l-am mai vazut..
Dar nu asta voiam sa evidentiez...cine faptul, ca acum de cate ori vad un caine pe strada, fac slalom ca sa-l evit...merg haotic, acolind, rascroind drumul ca sa nu dau de vreun grivei, dar mai mult ii atrag atentia...
constientizez ca mai devreme sau mai tarziu, evitand tot dau eu de un patruped, pt ca nu pot sa-i evit la nesfarsit (mai ales ca orasu' e plin de caini, care mai de care mai simpatic). si...frica are un miros aparte, ei simtind-o ca un parfum, ce le umple narile, ascutind porniri si instincte.
Asa si in viata nu pot sa fug la nesfarsit de ce mi-e frica ...
"cunoscand mai bine oamenii, am inceput sa iubesc mai mult caini"(nu stiu daca am scris bine, nici cine a zis-o, dar promit sa ma documentez...benjamin franklin sa fie)...
si ma intreb oare cine musca mai rau?


Sunday, June 15, 2008

perioada de tranzitzie I

asa din 3 motive aleg sa fumez, sa injur, sa beau: de plictiseala, pentru ca orice viciu trebuie intretinut, si cel mai important pentru ca pot...
Poate din alte motive, mi-e lene sa scriu ceva cat de cat bun...si ca sa arat ca tot se poate...o sa dau un copy/ paste. Urmatoarele lipituri, vor sa demonstreze ce fata sensibila sunt eu si sa scoata la iveala putina boemitate...
stiu mi s-a mai zis, dar memoria mea refuza sa retina aspectele care nu-i sunt pe plac (asta in cazul in care memoria asta, functioneaza pe cont propriu) si anume ca sunt comda. ca sa ma lamuresc am cautat pe net ( ca doar nu-l platesc degeaba) imagini cu o "comoda"..si mi-a aratat niste poze cu ceva dulapuri de lenjerie si o poza....cu un scaun electric...
Eu stiam ca o comoda e un fel de canapea, dar se pare ca ma insel. Am cautat si o canapea si mi-a amintit ca am si eu o poza...si acum
...mi-e lene....

Saturday, June 14, 2008

Goin' twenty


Frumoasa varsta, mi se zice. Incerc sa fiu d'acord cu ei, stiind ca nu pot apuca timpul de picior, oricat as incerca.
Oare schimbarea e evolutie?!
In principiu, viata mea e cam tot ce imi doream pe la o varsta frageda (pauza pentru ranjete)...adica e bine, dar e loc de mai bine, e loc de mai mult, in conditiile in care eu pot da mai mult. Si mai intepator, cv-ul meu (a se citi: palmares) nu e tocmai stufos. Cam ce puteai sa faci in 2 decenii?! cam ce poti aduna, cam ce realizari tre' sa ai, ca mai incolo cand respiri, pieptul sa-ti ufle de mandrie si nu de aer?

Are trebui (oare?) acum in preajma unui prag (ai grija la cap!!) sa-mi pun niscaiva dorinte si sa-mi trag cateva directive de urmat?

As putea sa am o cariera de succes ca si fabricant de vise, ca si visatoare profesinista. De altfel omor timpul cu multa indemanara, ca pana si eu ma mir. Incerc sa nu ma alarmez ca nu am mai iesit din orasu' asta mirific de la 1 mai, nu e chiar asa rau, sa te indragostesti de o semi-rutina.. nu pot sa ma laud cu o rutina get-be-get, pentru ca are culori, forme si arome diferite in fecare zi...dar Nu e indeajuns (niciodata).

Cum te simti?
aaa...poftim?
Oare chiar iti pasa...mai ales acum:)
Goin' twenty si parca nu gasesc nici un scenariu pentru viitor si nici macar pentru ziua de trecere...(ascult pt a 3 a oara Everlast - White Trash Beautiful si pana o sa ma ridic definitiv de la pc, o sa-l mai ascult de un numar din categoria zecilor)
Am un mare gol in mine, un fel de gaura neagra a sentimentelor, a trairilor, a existentei (si lista e deschisa pentru completari) si sunt in cautarea atidotului, ceva cu care sa umplu golul din mine. Incerc de ani de zile sa umplu golul asta care salajluiste in mine si am stat zi de zi pe marginea prapastiei hapsane si aruncam tot felu' de lucruri, obiecte, sentimente...poate-poate se satura. Am incercat sa-l umplu cu ciocolata, in ideea ca ciocolata te face fericit, dar genuna tot crestea. Am urmat alta reteta experimentata de alti inaintea mea si recomandata cu juma' de gura ori urland in zece colturi, eficacitatea. Panaceul avea insa si efecte negative, care se abat asupra ta in timp scurt sau lung, dar alearga caci s-ar putea ca consecintele sa nu te gaseasca. Pulseaza in aceasta cursa, a carei deznodamant atarna chiar in .... Iar de acolo nu mai exista cale de intoarcere.

*fac mutare de pe 360...


Monday, May 26, 2008

aaaaADC


hoinarind stanga, dreapta pe net, dand iama prin bloguri am descoperit ca e ok (cool sau cine stie ce) sa descosi cu lux de amanunte aspecte mai importante din viata. ca ai luat bacul, ca intri la liceu, la facultate, ca te muti in alta tara, ca alba, ca neagra, ca e verde, ca e portocalie. nu o sa ma imbarlig la ora asta cu ce se poate scrie prin blogul cel de toate zilele, ci o sa trec la cireasa de pe coliva: scoala ADC. intr-o lune...ziua cea mai lunga a saptamanii, am primit vestea ca am intrat la scoala ADC. mi-a cazut lunea in cap, si am dat o pagina. pe de o parte ma asteptam sa intru la creative mentorsphip (unde imi batusem capu' mai mult), dar nu am intrat.
am dat cetatea tomitana pe bucuresti. tot ma batea gandul sa ma mut. dar nu asta voia sa evidentiez.dar dupa un examen e greu sa ma concentrez, asa ca o sa revin cu detalii despre adc soon
noapte buna....

Friday, April 18, 2008

friendship

friendship is....

prieteni
amici
cunoscuti
oameni....
macar oameni

Monday, March 24, 2008

pledoarie pentru normalitate


Ce e normalitatea? Cum o delimităm? Care este graniţa, muchia de cuţit pe care trebuie să baletezi graţios?

Bine ai venit în ţara Normalităţii. În Normalia. Aici totul este cum altfel decât... normal. Nu există greşeli, dubii, temeri, frustrări, orgolii, invidii, prejudecăţi. Dar nu a fost dintotdeauna aşa. Am avut şi noi probleme, revoluţii, dileme, drame. Dar acum cotidianul e diluat şi problemele sedate. Nimeni nu se întreabă şi nimeni nu îşi aminteşte de perioda pre-normalitate, sau de Schimbare. A fost un fel de schismă şi ne-am scindat de oamenii măcinaţi de întrebări, cocârjaţi de cotidian. Şi nu e ignoranţă. Poate credeţi că suntem orbi sau răsfăţaţi ai soartei, ocoliţi de orice impediment sau de cea mai infimă urmă de îndoială.

Închide ochii. Nu te gândi de unde vii sau încotro te îndrepţi. Nu contează. Nimic nu contează. Nimeni nu contează. Nici măcar tu însuţi. Uită... Uită-te... Nu cauta nimic. Nu mima. Nu e nevoie. Tu esti nimic-ul. Tu esti totul.

Preţul? Normalitatea nu e libertate. E linişte fără întrebări, dileme, probleme. E o linişte seacă, banală, plictisitoare. Dar nu uita de câte ori ai tânjit după linişte. Cea mai pură linişte. Care să-ţi înmoie fiecare os, fiecare ţesut, fiecare atom din tine. Ai vrea să fii pentru totdeauna înbibat în tăcere? Să nu mai simţi, să nu mai ceri, să nu mai vrei, să nu mai iubeşti. Să nu mai plangi, să nu mai întrebi. Să nu mai trăieşti...Să trăieşti pe aceeaşi traiectorie, constantă, uniformă... Viaţa nu e constantă, viaţa e o luptă.

Thursday, March 6, 2008

last one


restanta de care ziceam mai devreme s-a transformat in 10. de fapt nu a fost niciodata restanta.
satisfactia personala nu sta intr-un 10 si nici in doi. la urma urmei notele nu reflecata ...cunostinte..
eu am planuri mai mari...
azi a fost o zi ciudata, in care s-au intamplat multe, am avut nervii intinsi la maxim. si starea mea de spirit a fost intinsa, si diluata. daca am ajuns pana aici inseamna ca am supravietuit. in seara asta sunt "monoloagele vaginului" in phoenix. sa vad cum si cu cine ajung pe acolo. acesta e ultimul post in care trag matza de coada si nu zic nimic... un nimic atat de important

Monday, February 18, 2008

day 2,3,4/5.....

din ceva frumos, ma trezisem in situatia de a accepta o restanta. si eram chiar impacata cu situatia. ce e o restanta(una singura)?
studentul fara restante e ca fara usa fara clanta (cam radical as zice).

prefer sa trec peste poveste fara mare tam/tam.
rezultatul e satisfacator. s-a indepartat de ideea initiala. dar daca aveam si calitate, puteam sa ma simt chiar mandra de munca mea.

ma intreb cat de gresit e sa-ti recunosti defecte, scaparile, problemele...in public.
se pot intoarce aceste confesiuni impotriva ta? let's wait and see

Wednesday, January 16, 2008

daY 1


a fost prima zi cand m-am aplecat asupra proiectului. de mult mi-am dorit libertate de exprimare printr-o arta vizuala (cu care cochetez din ce in ce mai serios) si acum am posibilitatea de a ma exprima. de a ma exprima cum simt, spre un rezultat palpabil. posibilitati nelimitate, avant, curaj (ok il imi lipseste un pic).
dupa efortul titanic de a ma trezi la o ora acceptabila, mi-am strans colectivul. m-am adunat si pe mine si la 11 eram pregatiti.
schimb e idei, completari de idei, pus in aplicare...
dar (there's always a but) caseta nu a colaborat cu noi.
nu e tragic, caci timpul tine cu noi... acum urmeaza sa o luam de la capat ceea ce e fun din pct meu de vedere

Monday, January 14, 2008

in trecere...


deci, iata-ma si aici.:) m-am gandit ca nu mi-ar strica si aici o bucatica de blog. mai ales ca am o sesiune (in asteptare) si timp sa dau si la altii. si daca am de gand sa dau timp in dar, o sa fac o promotie asa ca e vremea lor... timp si probleme. ca eu nu le mai vreau. nu ma inteleg cu ele. nici cu timpul, nici cu probleme. nu stiu sa ma comport cu ele, cum sa le iau. nu stiu ce sa fac cu ele. asa ca le dau mai departe...