schita de...

cum ziceam mai devreme.. prima predare, prima schita (de schita) vineri... prima din 3 sau 2 pe un semestru...
mai am timp sa ma plictisesc, mai am timp sa ma gandesc la chestii nesemnificative? se pare ca da.. mai gasesc timp sa ma enervez pe colegii mei, sa ma intristez, sa ma enervez din nou, sa ma gandesc la chestii irelevante... imi pierd timpul in loc sa imi citesc cartile incepute si abandonate, sa desenez, sa citesc revistele adunate, sa imi updatez cv-ul, sa il mai trimit in stanga in dreapta, sa scriu... dar eu am minunatul dar de a pierde timpul si de a ma enerva. imi fac rau constient si inconstient.
si pentru o persoana care nu are timp pentru a face ce este cu adevarat important, am mult timp pe care il irosesc...

pause.

am pierdut bunatate de post-uri, pentru ca le-am lasat nesupravegheate, dar am regasit fragmente, undeva in memoria de elefant pensionat al blogspot'ului.
acolo am gasit ramasite din 2008, '09, '10, '11. nu uitam niciodata tot, dar undeva informatiile sunt stocate ca sa le accesam.
so, eu trec la scrisul clasic, pe hartie, doar pentru mine. doar nu degeaba sunt eu cel mai aprig si cel mai critic cititor al meu. si aici fac niste colaje (am facut asta din comoditate pe vechiul blog si mi se pareau mai interesante decat un text proaspat), din ramasitele nepublicate.
sunt doar 13... ma descurc eu:)

*foto: between 23 august and olimp

iluzii de culori si forme diferite

se spune ca frumusetea vietii sta in multitudinea optiunilor si a deciziilor. dificultatile si intrebarile care se ivesc sunt certitudinea realitatii. ca traim aici, acum. ca nu suntem conectati la vreun sistem-matrix care doar ne induce senzatia vietii cu tot ce inseamna ea.
caterodata filmul mai sare, mai se repeta, mai se rupe. ma intreb, cand am ragaz, aceleasi mestecate in/de timp intrebari, autocuprinzatoare, mereu valabile: "am i on the right track?/ am i on the right station?" rrrigh... i will never know what was on the other side, the left road, the other decision. in cursa for "the right" (you name it) ma lovesc de reflexii, layere... cu care ma acopar eu si altii si vrem sa vedem dincolo de valul cu care ne-am infofolit, lumina,... sa vedem realitatea pe care o cautam si pe care (doar) banuim ca o recunoastem.

*smile like you mean it

factory settings

when i was young i hated default settings. now... i need them.... somehow.

get on the road

should stop thinking that much...
and enjoy the ride

i hope i'll fiind the way. tomorrow trip, i'll wake up at... 6 or somethin' like that

should i go or should i stay

am vrut intial sa postez ceva pe o tema sociala-culturala-economica-politica-whatever. dar aveam senzatia ca stric blogul meu facut special pentru a fi intesat de angoasele mele existentiale:).

asa ca azi, dupa ce am citit pe un blog ceva despre plecare din tara&problemele intampinate, m-am gandit iar la aspectul asta . ma aflu in fata unei decizii importante in viata, ceva major, ce imi va schimba evolutia. cred ca ambele decizii sunt cumva (relativ) bune. si poate trebuie sa astept the right time. sa astept sa ma satur, sa nu mai am rabdare... sau doar sa ma formez, sau sa gasesc the right door.

si ma intreb ca si altii de ce. sunt multe raspunsuri pentru de ce-ul asta. am doar unul in buzunarul de la pijama: pentru ca ma numar printre miile (sau poate mai bine zis, milioanele) de absolventi de studii superioare ce nu isi gasesc un loc de munca decent (nu neaparat in domeniul pe care l-am studiat). si am urmat o facultate din pasiune.. dar ca in orice relatie, pasiune moare.

asa ca am decis sa fac a 2-a facultate tot din pasiune... si dupa, nu stiu ce ma astepta. oricum eu nu astept niciun dupa.

am peste 20, oficial sunt matura...

if you see an open door, would you go

overwrite

multitudinea deciziilor si a variabilelor ne defineste libertatea. exista liberul arbitru? sau doar avem senzatia ca luam decizii?... sceanariul fiind scris dinainte, iar noi il parcurgem constincios

can i trick my destiny?

the bitter-sweet taste of freedom 2

ma lupt cu incertitudinea si cu asteptarea. si deciziile...vreau sa vad un singur drum. the only one, the right one

the bitter-sweet taste of freedom

am tergiversat cu reluarea blogului... pentru ca.. nu am avut inspiratie, chef, rabdare... si aveam alte prioritati.

prima chestie pe care am facut-o ca sa punctez libertatea a fost sa-mi mut ora trezirii de la 7:30 la 8:40 sau ceva in zona asta. oricum nu o respect. am mai gasit timp (din 12 ore ale zilei) sa fac curat prin casa, sa hoinaresc prin magazine (i really missed that part), sa fac fotografii (aici am multe restante), sa citesc (dar nu indeajuns), sa lenevesc pe net, sa recuperez news on some blogs... and to wonder....

*trip: buc-cta

lost

m-am incurcat in proprile idei, emotii, dorinte si ganduri. am alergat printre multe ganduri si m-am impidicat., m-au prins ideile de picioare, prin par am pierdut emotii si am amestecat visele. as vrea sa gandesc drumul inapoi. back home. vreau sa am mai multe raspunsuri decat intrebari. oricum toate intrebarile au mai mult raspunsuri.
i need a light to guide me back

.....:)

sunday morning

lumea ma intreba ce fac... hmm... ma gandesc si eu ce fac... mestec intrebarea...
ce fac de fapt.. ma invart intr-o existenta minimalista, micsorata artificial (sau asa am crezut la prima vedere), dar cumva necesar. ma misc intre cateva puncte. concurez in propria mea cursa. si nu vreau sa ies pe locul doi. ma gandesc ca alerg in directia gresita. ma uit in spate. nu vreau sa alerg inapoi...
am momente in care trebuie sa ma lupt cu prejudecatile pe care le-am respins pana acum si care s-au cuibarit in mintea mea...
si da ma intreb daca gresesc

numar diminetile de duminica.

life is funny

in cautarile mele pentru un job gasesc multe chestii haioase. viata e foarte haioasa cu mine.
daca vreau sa ma fac recuperator... acum e momentul.
am gasit un poste de "DPT-ist". si a trebuit sa intru sa verific cum sta treaba. probabil o sa se sesizeze, oamenii intr-un final. pana una alta, am optat pentru un job unde "se ofera salar atractiv + comision din vanzari"
fara sa fiu prea negativista... prea multe chestii nu se intrevad. maine ma trezesc devreme... ca tre sa scriu:)

puseuri de sinceritate 01

cea mai periculoasa femeie este femeia privata de atentie