Monday, March 24, 2008

pledoarie pentru normalitate


Ce e normalitatea? Cum o delimităm? Care este graniţa, muchia de cuţit pe care trebuie să baletezi graţios?

Bine ai venit în ţara Normalităţii. În Normalia. Aici totul este cum altfel decât... normal. Nu există greşeli, dubii, temeri, frustrări, orgolii, invidii, prejudecăţi. Dar nu a fost dintotdeauna aşa. Am avut şi noi probleme, revoluţii, dileme, drame. Dar acum cotidianul e diluat şi problemele sedate. Nimeni nu se întreabă şi nimeni nu îşi aminteşte de perioda pre-normalitate, sau de Schimbare. A fost un fel de schismă şi ne-am scindat de oamenii măcinaţi de întrebări, cocârjaţi de cotidian. Şi nu e ignoranţă. Poate credeţi că suntem orbi sau răsfăţaţi ai soartei, ocoliţi de orice impediment sau de cea mai infimă urmă de îndoială.

Închide ochii. Nu te gândi de unde vii sau încotro te îndrepţi. Nu contează. Nimic nu contează. Nimeni nu contează. Nici măcar tu însuţi. Uită... Uită-te... Nu cauta nimic. Nu mima. Nu e nevoie. Tu esti nimic-ul. Tu esti totul.

Preţul? Normalitatea nu e libertate. E linişte fără întrebări, dileme, probleme. E o linişte seacă, banală, plictisitoare. Dar nu uita de câte ori ai tânjit după linişte. Cea mai pură linişte. Care să-ţi înmoie fiecare os, fiecare ţesut, fiecare atom din tine. Ai vrea să fii pentru totdeauna înbibat în tăcere? Să nu mai simţi, să nu mai ceri, să nu mai vrei, să nu mai iubeşti. Să nu mai plangi, să nu mai întrebi. Să nu mai trăieşti...Să trăieşti pe aceeaşi traiectorie, constantă, uniformă... Viaţa nu e constantă, viaţa e o luptă.

No comments: