Vechituri... Primavara are un miros proaspat, ascutit, ce imi patrunde in nari si parca cumva ma sileste sa zambesc. Recunosc primavara dupa noroiul ce musteste prin oras, prin care ma plimb si ma afund incet-incet... Parca gerul nu mai musca din mine, asa cum in mijloc de iarna uscata o face, cand bantui in miez de noapte prin parcuri. Primavara doare ...simt durerea pamantului intepat de firele de iarba ce se incapateneaza sa iasa din lut...an de an. Si pe mine ma dor mainile si caldura imi arde pielea, cum soarele de aprilie arde mugruri abia mijiti, asa adolescetini. Primavara are doar doua culori: verde crud si maro-ul pamantului ce se amesteca pe panza, usor intrepatrundu-se marginile unuia altuia. Mirosul de plante medicinale este mai slab in imima de asfalt a orasului. Cateodata mai simt mirosul verde al vietii, dar nu pentru mult timp. Nimic nu dureaza prea mult, sau macar sa ramana prins in timp, agatat ca o carpa la uscat. De fapt e toamna si se numara bobocii si frunzele
Vorbind de echilibru, descopar ca e o linie firava pe care merg.
Oamenii nu te ghideaza cum sa mergi, si nici nu te antentioneaza ca esti pe cale sa calci pe langa. NU cunosc motivele, fie ele egoiste sau asa din "asa din amuzament". In schimb esti aspru sanctionat, dat la o parte daca calci prea des in afara liniei. Consider ziua de azi(mai exact 27.07) o zi prolifica, dar neexploatata pana la capat...Prolifica in certuri si in calcarea echilibru si asa firav in picioare..Sunt o nemernica si vreau sa-mi impun sa-mi placa. Vreau sa cred ca e un dar, faptul ca pot calca in picioare linia aia gingasa, a echilibrului, un dar ce imi va mai ingrosa putin cv-ul ala anemic.
Revenind la cv...Oare pot transforma defectele in calitatii? De fapt aste zicea profesorul boem... Eu ma refeream doar la valorificarea defectelor, nu la o transformare totala...
oamenii iti intra pe sub piele, in viata cu usurinta, nici nu simti, nici nu te deranjeaza. Nu aceleasi lucru il pot spune despre iesit...imi amintesc de un tantar (not you regular mosquito) care te inteapa, ca orice alt tantar si o larva incepe sa se dezvolte in tine. Durerea apare odata cu cresterea larvei, iar extragerea ei nu e tocmai placuta. Cam asa sta treaba cu intratul pe sub piele. Avertismente nu-si gasesc locul, cuvintele sunt urlete, de ce e asa greu sa ne intelegem? unde se greseste asa iremediabil?
Mi-e frica de caini, dar frica a capat o intensitate si mai mare de cand un zdrentaros s-a gandit sa testeze calitatea materialului din care erau facuti pantaloni mei. Pantalonii au trecut testul, eu nu. Momentan eu nu am turbat, iar pe caine nu l-am mai vazut..
Dar nu asta voiam sa evidentiez...cine faptul, ca acum de cate ori vad un caine pe strada, fac slalom ca sa-l evit...merg haotic, acolind, rascroind drumul ca sa nu dau de vreun grivei, dar mai mult ii atrag atentia...
constientizez ca mai devreme sau mai tarziu, evitand tot dau eu de un patruped, pt ca nu pot sa-i evit la nesfarsit (mai ales ca orasu' e plin de caini, care mai de care mai simpatic). si...frica are un miros aparte, ei simtind-o ca un parfum, ce le umple narile, ascutind porniri si instincte.
Asa si in viata nu pot sa fug la nesfarsit de ce mi-e frica ...
"cunoscand mai bine oamenii, am inceput sa iubesc mai mult caini"(nu stiu daca am scris bine, nici cine a zis-o, dar promit sa ma documentez...benjamin franklin sa fie)...
si ma intreb oare cine musca mai rau?
asa din 3 motive aleg sa fumez, sa injur, sa beau: de plictiseala, pentru ca orice viciu trebuie intretinut, si cel mai important pentru ca pot... Poate din alte motive, mi-e lene sa scriu ceva cat de cat bun...si ca sa arat ca tot se poate...o sa dau un copy/ paste. Urmatoarele lipituri, vor sa demonstreze ce fata sensibila sunt eu si sa scoata la iveala putina boemitate... stiu mi s-a mai zis, dar memoria mea refuza sa retina aspectele care nu-i sunt pe plac (asta in cazul in care memoria asta, functioneaza pe cont propriu) si anume ca sunt comda. ca sa ma lamuresc am cautat pe net ( ca doar nu-l platesc degeaba) imagini cu o "comoda"..si mi-a aratat niste poze cu ceva dulapuri de lenjerie si o poza....cu un scaun electric... Eu stiam ca o comoda e un fel de canapea, dar se pare ca ma insel. Am cautat si o canapea si mi-a amintit ca am si eu o poza...si acum ...mi-e lene....
Frumoasa varsta, mi se zice. Incerc sa fiu d'acord cu ei, stiind ca nu pot apuca timpul de picior, oricat as incerca.
Oare schimbarea e evolutie?!
In principiu, viata mea e cam tot ce imi doream pe la o varsta frageda (pauza pentru ranjete)...adica e bine, dar e loc de mai bine, e loc de mai mult, in conditiile in care eu pot da mai mult. Si mai intepator, cv-ul meu (a se citi: palmares) nu e tocmai stufos. Cam ce puteai sa faci in 2 decenii?! cam ce poti aduna, cam ce realizari tre' sa ai, ca mai incolo cand respiri, pieptul sa-ti ufle de mandrie si nu de aer?
Are trebui (oare?) acum in preajma unui prag (ai grija la cap!!) sa-mi pun niscaiva dorinte si sa-mi trag cateva directive de urmat?
As putea sa am o cariera de succes ca si fabricant de vise, ca si visatoare profesinista. De altfel omor timpul cu multa indemanara, ca pana si eu ma mir. Incerc sa nu ma alarmez ca nu am mai iesit din orasu' asta mirific de la 1 mai, nu e chiar asa rau, sa te indragostesti de o semi-rutina.. nu pot sa ma laud cu o rutina get-be-get, pentru ca are culori, forme si arome diferite in fecare zi...dar Nu e indeajuns (niciodata).
Cum te simti?
aaa...poftim?
Oare chiar iti pasa...mai ales acum:)
Goin' twenty si parca nu gasesc nici un scenariu pentru viitor si nici macar pentru ziua de trecere...(ascult pt a 3 a oara Everlast - White Trash Beautiful si pana o sa ma ridic definitiv de la pc, o sa-l mai ascult de un numar din categoria zecilor)
Am un mare gol in mine, un fel de gaura neagra a sentimentelor, a trairilor, a existentei (si lista e deschisa pentru completari) si sunt in cautarea atidotului, ceva cu care sa umplu golul din mine. Incerc de ani de zile sa umplu golul asta care salajluiste in mine si am stat zi de zi pe marginea prapastiei hapsane si aruncam tot felu' de lucruri, obiecte, sentimente...poate-poate se satura. Am incercat sa-l umplu cu ciocolata, in ideea ca ciocolata te face fericit, dar genuna tot crestea. Am urmat alta reteta experimentata de alti inaintea mea si recomandata cu juma' de gura ori urland in zece colturi, eficacitatea. Panaceul avea insa si efecte negative, care se abat asupra ta in timp scurt sau lung, dar alearga caci s-ar putea ca consecintele sa nu te gaseasca. Pulseaza in aceasta cursa, a carei deznodamant atarna chiar in .... Iar de acolo nu mai exista cale de intoarcere.
*fac mutare de pe 360...
