aaaaADC

hoinarind stanga, dreapta pe net, dand iama prin bloguri am descoperit ca e ok (cool sau cine stie ce) sa descosi cu lux de amanunte aspecte mai importante din viata. ca ai luat bacul, ca intri la liceu, la facultate, ca te muti in alta tara, ca alba, ca neagra, ca e verde, ca e portocalie. nu o sa ma imbarlig la ora asta cu ce se poate scrie prin blogul cel de toate zilele, ci o sa trec la cireasa de pe coliva: scoala ADC. intr-o lune...ziua cea mai lunga a saptamanii, am primit vestea ca am intrat la scoala ADC. mi-a cazut lunea in cap, si am dat o pagina. pe de o parte ma asteptam sa intru la creative mentorsphip (unde imi batusem capu' mai mult), dar nu am intrat.
am dat cetatea tomitana pe bucuresti. tot ma batea gandul sa ma mut. dar nu asta voia sa evidentiez.dar dupa un examen e greu sa ma concentrez, asa ca o sa revin cu detalii despre adc soon
noapte buna....

friendship

friendship is....

prieteni
amici
cunoscuti
oameni....
macar oameni

pledoarie pentru normalitate

Ce e normalitatea? Cum o delimităm? Care este graniţa, muchia de cuţit pe care trebuie să baletezi graţios?

Bine ai venit în ţara Normalităţii. În Normalia. Aici totul este cum altfel decât... normal. Nu există greşeli, dubii, temeri, frustrări, orgolii, invidii, prejudecăţi. Dar nu a fost dintotdeauna aşa. Am avut şi noi probleme, revoluţii, dileme, drame. Dar acum cotidianul e diluat şi problemele sedate. Nimeni nu se întreabă şi nimeni nu îşi aminteşte de perioda pre-normalitate, sau de Schimbare. A fost un fel de schismă şi ne-am scindat de oamenii măcinaţi de întrebări, cocârjaţi de cotidian. Şi nu e ignoranţă. Poate credeţi că suntem orbi sau răsfăţaţi ai soartei, ocoliţi de orice impediment sau de cea mai infimă urmă de îndoială.

Închide ochii. Nu te gândi de unde vii sau încotro te îndrepţi. Nu contează. Nimic nu contează. Nimeni nu contează. Nici măcar tu însuţi. Uită... Uită-te... Nu cauta nimic. Nu mima. Nu e nevoie. Tu esti nimic-ul. Tu esti totul.

Preţul? Normalitatea nu e libertate. E linişte fără întrebări, dileme, probleme. E o linişte seacă, banală, plictisitoare. Dar nu uita de câte ori ai tânjit după linişte. Cea mai pură linişte. Care să-ţi înmoie fiecare os, fiecare ţesut, fiecare atom din tine. Ai vrea să fii pentru totdeauna înbibat în tăcere? Să nu mai simţi, să nu mai ceri, să nu mai vrei, să nu mai iubeşti. Să nu mai plangi, să nu mai întrebi. Să nu mai trăieşti...Să trăieşti pe aceeaşi traiectorie, constantă, uniformă... Viaţa nu e constantă, viaţa e o luptă.

last one

restanta de care ziceam mai devreme s-a transformat in 10. de fapt nu a fost niciodata restanta.
satisfactia personala nu sta intr-un 10 si nici in doi. la urma urmei notele nu reflecata ...cunostinte..
eu am planuri mai mari...
azi a fost o zi ciudata, in care s-au intamplat multe, am avut nervii intinsi la maxim. si starea mea de spirit a fost intinsa, si diluata. daca am ajuns pana aici inseamna ca am supravietuit. in seara asta sunt "monoloagele vaginului" in phoenix. sa vad cum si cu cine ajung pe acolo. acesta e ultimul post in care trag matza de coada si nu zic nimic... un nimic atat de important

day 2,3,4/5.....

din ceva frumos, ma trezisem in situatia de a accepta o restanta. si eram chiar impacata cu situatia. ce e o restanta(una singura)?
studentul fara restante e ca fara usa fara clanta (cam radical as zice).

prefer sa trec peste poveste fara mare tam/tam.
rezultatul e satisfacator. s-a indepartat de ideea initiala. dar daca aveam si calitate, puteam sa ma simt chiar mandra de munca mea.

ma intreb cat de gresit e sa-ti recunosti defecte, scaparile, problemele...in public.
se pot intoarce aceste confesiuni impotriva ta? let's wait and see

daY 1

a fost prima zi cand m-am aplecat asupra proiectului. de mult mi-am dorit libertate de exprimare printr-o arta vizuala (cu care cochetez din ce in ce mai serios) si acum am posibilitatea de a ma exprima. de a ma exprima cum simt, spre un rezultat palpabil. posibilitati nelimitate, avant, curaj (ok il imi lipseste un pic).
dupa efortul titanic de a ma trezi la o ora acceptabila, mi-am strans colectivul. m-am adunat si pe mine si la 11 eram pregatiti.
schimb e idei, completari de idei, pus in aplicare...
dar (there's always a but) caseta nu a colaborat cu noi.
nu e tragic, caci timpul tine cu noi... acum urmeaza sa o luam de la capat ceea ce e fun din pct meu de vedere

in trecere...

deci, iata-ma si aici.:) m-am gandit ca nu mi-ar strica si aici o bucatica de blog. mai ales ca am o sesiune (in asteptare) si timp sa dau si la altii. si daca am de gand sa dau timp in dar, o sa fac o promotie asa ca e vremea lor... timp si probleme. ca eu nu le mai vreau. nu ma inteleg cu ele. nici cu timpul, nici cu probleme. nu stiu sa ma comport cu ele, cum sa le iau. nu stiu ce sa fac cu ele. asa ca le dau mai departe...