You Got A Killer Scene There, Man

M-am gandit in ultimul timp la faptul ca mi-am abandonat prima profesie, ca pe o masea stricata, cand am realizat ca domeniul nu mi se potrivea cum ma asteptam eu (sau eu eram prea lasa), sau mai bine zis cand expectantele mele s-au topit in realitatea cruda. Sau am fost prea oarba sa vad clar solutia sau prea lasa ca sa mai incerc. Nu regret reorientarea profesionala, dar nici varianta aceasta nu e simpla. Mda..as fi naiva sa cred ca ceva este simplu, ca pot obtine ceva usor, ca voi fi buna fara sa exersez si fara sa fiu incercata de frustrarile incepatorului, ca voi obtine confirmari prea repede, ca imi voi gasi locul fara sa caut si fara sa gresesc. Un prieten zicea ca fiecare om are un loc sub soare... 
Sunt momente in care sunt nostalgica dupa o anumita perioada, in care mi-as fi dorit sa fiu prinsa ca in "Groundhog day". Sa se deruleze la infinit, o etapa in care eram relativ fericita si in care obtinusem ceea ce imi doream pe moment. Dar perioada s-a sfarsit si in fata mai multor decizii, am luat pe cea mai incomoda si am incheiat o etapa fericita, care avea ca pret plafonarea.

friday feeling

yes, i know it's saturday

colajE I

Dear T.,

does life has a dead-line?
i should proably stop thinking that much.
cum ar fi sa iti accepti mediocritatea?
M-am hotarat sa reiau corespondenta. Stiu ca a trecut mult timp.

ne.v0i

Nevoia sta la baza fiintei umane (si a piramidei lui Maslow)... ceva ce ne macina, ne roade, ... ne ridica. principiul supravietuirii, scris in adn, reinventat in fiecare epoca. universal, de netagaduit, de neignorat. nevoia e strans legata de egoism, elemente imprimate in instinctul supravietuirii.
cred ca una din cele mai clasice, uzitate, uzate si cliché replici este "am nevoie de tine" - marturie, nu neapara a sentimentelor (etc), ci a egoismului, a nevoii, frumos ambalate si camuflate (in spatelor cuvintelor).

eu am nevoie de mine pentru ca m-am pierdut...

*moving on is a need

....i'm coming home

tanar talent caut tanara emotie...

you can...

you can not have everything. you can have the brains, you can have the looks, but you lose the luck, the chance. you can not have everything.
si atunci te uiti in curtea veciniilor si descoperi ca iti lipseste nu stiu ce.. ca asta ti-a lipsit sa topai de fericire. si poate obti acel ceva, dar tot lipseste ... si poti sa mai arunci cu privirea in stanga si in dreapta si sa vezi, si sa cauti si poate sa ai in final. dar poate cautarea nu s-a terminat. si ai un gol de umplut.. cu diverse si arunci acolo lucruri, dar nu e suficient...
you can not have everything, but you should keep searching...

merry x-mas.

*i want to see them in a concert

iluzii de culori si forme diferite

se spune ca frumusetea vietii sta in multitudinea optiunilor si a deciziilor. dificultatile si intrebarile care se ivesc sunt certitudinea realitatii. ca traim aici, acum. ca nu suntem conectati la vreun sistem-matrix care doar ne induce senzatia vietii cu tot ce inseamna ea.
caterodata filmul mai sare, mai se repeta, mai se rupe. ma intreb, cand am ragaz, aceleasi mestecate in/de timp intrebari, autocuprinzatoare, mereu valabile: "am i on the right track?/ am i on the right station?" rrrigh... i will never know what was on the other side, the left road, the other decision. in cursa for "the right" (you name it) ma lovesc de reflexii, layere... cu care ma acopar eu si altii si vrem sa vedem dincolo de valul cu care ne-am infofolit, lumina,... sa vedem realitatea pe care o cautam si pe care (doar) banuim ca o recunoastem.

*smile like you mean it

day 1- day ....

am trait 2 saptamani fara tv, fara pc, fara net, fara mail, fara facebook, fara blog, al meu sau al altora. pe mobil nu am net pentru ca mobilul dateaza din 2005.. singurul companion era un ceas electronic, comutat pe radio guerrilla care ma trezea constincios in fieacare dimineata. la astea se adauga o stare de incertitudine and man's best friend (not), singuratatea. guess what... am supravietuit. si am castigat si prima batalie. am vrut ceva, am lupta, am muncit, am visat... and i've got it. somehow i wonder if I still want it.

it's start with "N"... like new school, new town, new life, new start, new haircut, new friends, new problems, no money, no time.... and i'm happy (for the moment)

get on the road

should stop thinking that much...
and enjoy the ride

i hope i'll fiind the way. tomorrow trip, i'll wake up at... 6 or somethin' like that

should i go or should i stay

am vrut intial sa postez ceva pe o tema sociala-culturala-economica-politica-whatever. dar aveam senzatia ca stric blogul meu facut special pentru a fi intesat de angoasele mele existentiale:).

asa ca azi, dupa ce am citit pe un blog ceva despre plecare din tara&problemele intampinate, m-am gandit iar la aspectul asta . ma aflu in fata unei decizii importante in viata, ceva major, ce imi va schimba evolutia. cred ca ambele decizii sunt cumva (relativ) bune. si poate trebuie sa astept the right time. sa astept sa ma satur, sa nu mai am rabdare... sau doar sa ma formez, sau sa gasesc the right door.

si ma intreb ca si altii de ce. sunt multe raspunsuri pentru de ce-ul asta. am doar unul in buzunarul de la pijama: pentru ca ma numar printre miile (sau poate mai bine zis, milioanele) de absolventi de studii superioare ce nu isi gasesc un loc de munca decent (nu neaparat in domeniul pe care l-am studiat). si am urmat o facultate din pasiune.. dar ca in orice relatie, pasiune moare.

asa ca am decis sa fac a 2-a facultate tot din pasiune... si dupa, nu stiu ce ma astepta. oricum eu nu astept niciun dupa.

am peste 20, oficial sunt matura...

if you see an open door, would you go

overwrite

multitudinea deciziilor si a variabilelor ne defineste libertatea. exista liberul arbitru? sau doar avem senzatia ca luam decizii?... sceanariul fiind scris dinainte, iar noi il parcurgem constincios

can i trick my destiny?

the bitter-sweet taste of freedom 2

ma lupt cu incertitudinea si cu asteptarea. si deciziile...vreau sa vad un singur drum. the only one, the right one

the bitter-sweet taste of freedom

am tergiversat cu reluarea blogului... pentru ca.. nu am avut inspiratie, chef, rabdare... si aveam alte prioritati.

prima chestie pe care am facut-o ca sa punctez libertatea a fost sa-mi mut ora trezirii de la 7:30 la 8:40 sau ceva in zona asta. oricum nu o respect. am mai gasit timp (din 12 ore ale zilei) sa fac curat prin casa, sa hoinaresc prin magazine (i really missed that part), sa fac fotografii (aici am multe restante), sa citesc (dar nu indeajuns), sa lenevesc pe net, sa recuperez news on some blogs... and to wonder....

*trip: buc-cta

lost on the right track

traiesc in cochilia mea, in lumea construita de mine., deconectata de la orice.. mi-ar crea cel mai mic disconfort. seara ies din cochilia mea pentru a colinda strazile. cred ca cel mai ciudat e sa ma intalnesc cu oameni cunoscuti.. oameni din trecut. din anumite parti de trecut pe care le-as formata ca sa mai fac loc pe hard.
so... nu aveam nici cea mai vaga idee ca e in plina desfasurare artensivul (de ipiff am aflat aseara) si cred ca am trait si fara informatiile astea. oricum banuiesc ca nu am pierdut mare chestie (sa fie strugurii acri).
la lansarea revistei T. am fost datorita... hmmm.. unei slabiciuni emotionale si nu pentru revista era slabiunea...m-am lamurit, in cazul in care uitasem... pseudo-eveniment, nemediatizat, ocazie de mangaiere reciproca pe scafarlie si de promovare... a ceva..

si asa ma tin eu in priza, dupa care dau log out de la... chestiile de complezenta



*s-a intamplat ceva weird .... dar poate stric bunatate de post.. teaser... m-am intalnit a 3 oara with one weird stalker of mine.... :D si data asta avea ceva nou... people are weird dar ajunge pentru moment.

*foto: lost in wonderland. taken 2 year ago in transilvania.