the repeat button

i've got my finger stuck on the repeat button and my mind stuck in a past-time. 
a time that i miss. nostalgia. a person that i miss. a person that exists only in my mind. high expectantions mean a bigger fall

leave your expectations at the door

untitled post

M-am intors ca sa dau de problemele pe care le evitam, prelungindu-mi vacanta. dar nu poti sa eviti la infinit realitatea, sa fugi de responsabilitatile, pe care ti le-ai creat singur, pe care ti le-ai dorit... un surogat de maturitate, de normalitate. si se pare ca seamana din ce in ce mai mult cu realitatea, cu normalitatea.. cu toate ca nu pot defini normalitatea (si nici nu incerc)
cand am plecat la 12 din casa nu aveam curent electric. that's ok. cand m-am intors la 20.. tot nu aveam ... asa ca am stat ca in evul mediu sau ca in alta perioda mai recenta, la lumina lumanarilor si am mancat. curentul a revenit, dar pc'ul meu refuza sa functioneze. asa ca i-am pus un diagnostic prematur.

cu toate acestea cred in minuni... trebuie. am nevoie de o sursa de aer, cand ma scufund si nu vad nicio urma de lumina si nu cunosc drumul inapoi si nu am prevazut situatia sa leg un fir de ata ca sa gasesc calea.

si mai numar 2 restante, si o gramada de aspecte, lucruri, oameni, situatii pe care nu le inteleg si caut un raspuns pertinent pentru mine, o solutie, un semn ca nu e inutil ce fac, ca nu e un capriciu care duce catre a brand new dead-in.
cu toate ca e momentul sa simt din ce in ce mai clar, un semn in oase, care urca lent pana in maini si in cap... ca lucrurile se aseaza... every dead-in is a new (re)start.

la cafeaua de dimineata am gasit o serie (bine un album) de fotografii b&w.. si un titlu time heals but i'm forever broken
oare?!

si am regasit o pofta de a face fotografii (si un aparat mofturos pe birou), de a face ceva...

baby, i got lost on my way home...

iluzii de culori si forme diferite

se spune ca frumusetea vietii sta in multitudinea optiunilor si a deciziilor. dificultatile si intrebarile care se ivesc sunt certitudinea realitatii. ca traim aici, acum. ca nu suntem conectati la vreun sistem-matrix care doar ne induce senzatia vietii cu tot ce inseamna ea.
caterodata filmul mai sare, mai se repeta, mai se rupe. ma intreb, cand am ragaz, aceleasi mestecate in/de timp intrebari, autocuprinzatoare, mereu valabile: "am i on the right track?/ am i on the right station?" rrrigh... i will never know what was on the other side, the left road, the other decision. in cursa for "the right" (you name it) ma lovesc de reflexii, layere... cu care ma acopar eu si altii si vrem sa vedem dincolo de valul cu care ne-am infofolit, lumina,... sa vedem realitatea pe care o cautam si pe care (doar) banuim ca o recunoastem.

*smile like you mean it

should i go or should i stay

am vrut intial sa postez ceva pe o tema sociala-culturala-economica-politica-whatever. dar aveam senzatia ca stric blogul meu facut special pentru a fi intesat de angoasele mele existentiale:).

asa ca azi, dupa ce am citit pe un blog ceva despre plecare din tara&problemele intampinate, m-am gandit iar la aspectul asta . ma aflu in fata unei decizii importante in viata, ceva major, ce imi va schimba evolutia. cred ca ambele decizii sunt cumva (relativ) bune. si poate trebuie sa astept the right time. sa astept sa ma satur, sa nu mai am rabdare... sau doar sa ma formez, sau sa gasesc the right door.

si ma intreb ca si altii de ce. sunt multe raspunsuri pentru de ce-ul asta. am doar unul in buzunarul de la pijama: pentru ca ma numar printre miile (sau poate mai bine zis, milioanele) de absolventi de studii superioare ce nu isi gasesc un loc de munca decent (nu neaparat in domeniul pe care l-am studiat). si am urmat o facultate din pasiune.. dar ca in orice relatie, pasiune moare.

asa ca am decis sa fac a 2-a facultate tot din pasiune... si dupa, nu stiu ce ma astepta. oricum eu nu astept niciun dupa.

am peste 20, oficial sunt matura...

if you see an open door, would you go

overwrite

multitudinea deciziilor si a variabilelor ne defineste libertatea. exista liberul arbitru? sau doar avem senzatia ca luam decizii?... sceanariul fiind scris dinainte, iar noi il parcurgem constincios

can i trick my destiny?

the bitter-sweet taste of freedom 2

ma lupt cu incertitudinea si cu asteptarea. si deciziile...vreau sa vad un singur drum. the only one, the right one

get lost

daca te pierzi, vei gasi drumul spre casa dupa miros.
miros sarat de fum ce ti-a imbibat pielea si parul. gandurile se infiltreaza in minte, meschin si devoreaza incet, cu molfaieli lenese, linistea ce am construit-o in zilele calde de vara. am construit imagini pe care le-am pus pe mine, haine subtiri, layere ce ma imbraca ca un cocon.
dincolo.. liniste, doar niste batai de gene aruncate sub perna. sub aceasi perna am ascuns multe, caci nimeni nu se uita acolo. nici macar eu nu ma intorc sa caut ceva.


get lost, my friend, it's all in your head

....

*asa ma relaxez eu alergand pe plaja. nu inteleg de ce nu au un clip care sa fie pe masura piesei?!

puseuri dE sinceritate 06

cea mai mare dragoste e dragostea de viata

puseuri de sinceritate 04

o mana pe umar face mai mult decat o mana... pe fund


foto

perioada de tranzitzie II

Vorbind de echilibru, descopar ca e o linie firava pe care merg.
Oamenii nu te ghideaza cum sa mergi, si nici nu te antentioneaza ca esti pe cale sa calci pe langa. NU cunosc motivele, fie ele egoiste sau asa din "asa din amuzament". In schimb esti aspru sanctionat, dat la o parte daca calci prea des in afara liniei. Consider ziua de azi(mai exact 27.07) o zi prolifica, dar neexploatata pana la capat...Prolifica in certuri si in calcarea echilibru si asa firav in picioare..Sunt o nemernica si vreau sa-mi impun sa-mi placa. Vreau sa cred ca e un dar, faptul ca pot calca in picioare linia aia gingasa, a echilibrului, un dar ce imi va mai ingrosa putin cv-ul ala anemic.
Revenind la cv...Oare pot transforma defectele in calitatii? De fapt aste zicea profesorul boem... Eu ma refeream doar la valorificarea defectelor, nu la o transformare totala...

oamenii iti intra pe sub piele, in viata cu usurinta, nici nu simti, nici nu te deranjeaza. Nu aceleasi lucru il pot spune despre iesit...imi amintesc de un tantar (not you regular mosquito) care te inteapa, ca orice alt tantar si o larva incepe sa se dezvolte in tine. Durerea apare odata cu cresterea larvei, iar extragerea ei nu e tocmai placuta. Cam asa sta treaba cu intratul pe sub piele. Avertismente nu-si gasesc locul, cuvintele sunt urlete, de ce e asa greu sa ne intelegem? unde se greseste asa iremediabil?

Mi-e frica de caini, dar frica a capat o intensitate si mai mare de cand un zdrentaros s-a gandit sa testeze calitatea materialului din care erau facuti pantaloni mei. Pantalonii au trecut testul, eu nu. Momentan eu nu am turbat, iar pe caine nu l-am mai vazut..
Dar nu asta voiam sa evidentiez...cine faptul, ca acum de cate ori vad un caine pe strada, fac slalom ca sa-l evit...merg haotic, acolind, rascroind drumul ca sa nu dau de vreun grivei, dar mai mult ii atrag atentia...
constientizez ca mai devreme sau mai tarziu, evitand tot dau eu de un patruped, pt ca nu pot sa-i evit la nesfarsit (mai ales ca orasu' e plin de caini, care mai de care mai simpatic). si...frica are un miros aparte, ei simtind-o ca un parfum, ce le umple narile, ascutind porniri si instincte.
Asa si in viata nu pot sa fug la nesfarsit de ce mi-e frica ...
"cunoscand mai bine oamenii, am inceput sa iubesc mai mult caini"(nu stiu daca am scris bine, nici cine a zis-o, dar promit sa ma documentez...benjamin franklin sa fie)...
si ma intreb oare cine musca mai rau?

perioada de tranzitzie I

asa din 3 motive aleg sa fumez, sa injur, sa beau: de plictiseala, pentru ca orice viciu trebuie intretinut, si cel mai important pentru ca pot...
Poate din alte motive, mi-e lene sa scriu ceva cat de cat bun...si ca sa arat ca tot se poate...o sa dau un copy/ paste. Urmatoarele lipituri, vor sa demonstreze ce fata sensibila sunt eu si sa scoata la iveala putina boemitate...
stiu mi s-a mai zis, dar memoria mea refuza sa retina aspectele care nu-i sunt pe plac (asta in cazul in care memoria asta, functioneaza pe cont propriu) si anume ca sunt comda. ca sa ma lamuresc am cautat pe net ( ca doar nu-l platesc degeaba) imagini cu o "comoda"..si mi-a aratat niste poze cu ceva dulapuri de lenjerie si o poza....cu un scaun electric...
Eu stiam ca o comoda e un fel de canapea, dar se pare ca ma insel. Am cautat si o canapea si mi-a amintit ca am si eu o poza...si acum
...mi-e lene....