it's weird to have free time and don't know how to spent it.what should i do with my extended weekend?serios acum.exista statica, perspective si alte chestii care isi asteapta randul.si daca nu pare suficient... exista chestii de curatat, adunat, dus la reciclat, vase de spalat etc...
zilele trecute ma gandeam la faptul ca imi percep colegii ca fiind mediocri in vise, gandire si preocupari. si atunci ma intreb ce ma face pe mine altfel decat ei... varsta, experienta, anii, timpul (pierdut), scolile absolvite, noptiile pierdute... de as fi cu mine mai ingaduitoare?
.. nu sunt.
si de la mine cer multe. si nu ma ridic la propriile mele expectante . discutie pe care cred ca am mai abordat-o aici.
si in raport cu mine, ma intreb daca sunt nedreapta... ca si cand in viata s-a fi pus vreodata problema de dreptate
cum ziceam mai devreme.. prima predare, prima schita (de schita) vineri... prima din 3 sau 2 pe un semestru...mai am timp sa ma plictisesc, mai am timp sa ma gandesc la chestii nesemnificative? se pare ca da.. mai gasesc timp sa ma enervez pe colegii mei, sa ma intristez, sa ma enervez din nou, sa ma gandesc la chestii irelevante... imi pierd timpul in loc sa imi citesc cartile incepute si abandonate, sa desenez, sa citesc revistele adunate, sa imi updatez cv-ul, sa il mai trimit in stanga in dreapta, sa scriu... dar eu am minunatul dar de a pierde timpul si de a ma enerva. imi fac rau constient si inconstient.
si pentru o persoana care nu are timp pentru a face ce este cu adevarat important, am mult timp pe care il irosesc...
what a fine day for mnac...azi am mers la mnac, am vazut pentru a 2 a oara expozitia lui nicolae comanescu - berceni. si as putea sa o mai vad.. o data la 2-3 saptamani. la etajul 3 erau niste instalatii peste care am sarit si ne-am instalat confortabil la muzeul benzii desenate. m-am uitat peste o carte nichita stanescu, cu ilustratii de sandu florea, semne si desemne, am citit kamikaze (nu stiu care e legatura, dar era acolo) si am gasit a free magazine, vice (ce e ieftin e bun, dar ce e gratis e si mai bun).vice e o revista pe care o poti gasi in romania, new york, canada, australia, europa, dar si prin africa, daca ti se face dor de ea. adopta niste subiecte contraversate si imaginiile sunt la o adica socante, diferite de fotografiile photoshopate care ne mangaie intr-un mod placut retina.
avem si fashion (tinute la detinute), carte, arta, film, muzica. mi-au ramas in memorie un reportaj despre incaltamintea mexicana (ciocate extreme cu varful pana la 1.50 metri, decorate ca un brad de craciun, purtate cu mandrie, controversate, paroxismul kitch-ului si poate motiv de invidie pentru unii care prefera ciudateniile.. stiu ca era o perioada in care erau la moda incaltarile astea, si erau purtate de o anumita specie urbana si ma intrebam unde poate sa se ajunga. acum am primit raspunsul). al doilea articol e despre moda strazii (o peruca si niste machiaj inca mai pacalesc politia canadiana) mi-au ramas intiparite fotografiile in minte. e vorba despre niste oameni care
s-au pierdut pe drumul vietii. fotografii vorbesc de la sine. nu e confortabil, frumos, e real.
more on vice.com.una peste alta nu stiu ce promoveaza, cine ii finanteaza, sunt asociatie, ong, sau sunt de stat, si daca da, ce stat (degeaba), ce principii au.. daca au, daca e bine, daca e rau... dar ar fi prea simpla viata sa ni se dea asa pe tava totul. mai tre sa gandim si noi, sa ne exersam muschiul discernamantului.. so ramanem sa vedem ce hram poarta.. fiecare decide pentru el.atata cultura mi-a facut foame si sete, asa ca am dat o tura pe la caru' cu bere si in pasajul villa croix. ah the nicest thing (e un moment al zilei in care pana si eu devin superficiala:D)... i found myself a ... red bag... why red? pentru ca nu aveau pe alta culoare.
it's looks like this one, but it's red:)
on the road
Maturitatea unui barbat este direct proportionala cu gradul de acceptare al schimbarii/ disponibilitatea de a se schimba...
*later edit
"Este destul de exasperant să îţi dai seama că îţi pui aceleaşi întrebări ca toată lumea.
Oare am dreptul să părăsesc pe cineva care mă iubeşte?
Oare sunt o javră?
Oare la ce foloseşte moartea?
Oare poti fii fericit şi, dacă da, la ce oră?
Oare n-aş putea să câştig mai mulţi bani, muncind mult mai puţin?
Oare este posibil să te îndrăgosteşti fără ca asta să se termine în sânge, spermă şi lacrimi."
(Dragostea durează trei ani, F. Beigeder, aparută în ediţia de citit in metrou la gsp, în data de 24.08)
Cartea mă aşteaptă cuminte între prinţesa gheţurilor şi Marlyn Monroe (Marlyn on top), dar prefer să mai termin din cărţile începute. oricum după ce am luat-o nu m-am putut să mă abţin şi am deschis-o pe plajă şi am citit primul capitol. aproape în fiecare zi (re)citesc obsesiv acest fragment de pe coperta a 4-a. mi se pare că rezumă multe aspecte (ascunse) ale vieţii multora dintre noi. simplu, sincer, cinic, la subiect, fără ocolişuri....
...şi lista de întrebări rămâne deschisă....
going somewhere?
6 phone-calls
1 sms
1 offline.
1 weird dream between 9 and 10.
cake & red wine:)
obisnuiam sa scriu mai mult (vezi aici) si atunci aveam mai mult feedback... good old and weird times
revin eu din cand in cand si scriu...
si poate mai postez si niste fotografii daca aparatul meu renunta la greva
i should be sleeping...
06.
- m-a sunat A. sa ma intrebe de unde poate lua niste baterii lithium?
- pentru ce? pentru creierul lui?
07.
- ce clasa treci a XI-a sau a XII-a?
- .......
*recunosc nu am avut chef sa transcriu ce am scris.
Would you know my name if I saw you in Arcadia? (postfata E. Vladareanu Scrisori din Arcadia - O. Soviany)
daca te-as vedea pe holurile pustii si fara nume, m-as uita mirata la tine, te-as privi in ochi...si nu te-as saluta. acolo e singurul loc unde conventiile cad, calcate de picioarele tarsaite, fara stapan. e singurul moment in care mi-as permite sa nu simulez nimic, nici macar nu o sa ma mai deranjez sa ma uit in alta parte ca sa nu intalnesc priviri pe care nu le caut.
din varii motive am regasit cartea, abandonata de prin 2005 sau 2006. am citit atunci trei sferturi si am lasat-o asa...nu stiu motivele. poate am gasit altceva de citit.. sau poate...
intre timp am imprumutat-o sau am recomandat-o si altora
acum ma gandesc sa o includ in vastul proiect carti incepute si abandonate.
nu m-am reapucat de ea, ca sa remomerez ceva, pentru ca intre paginile ei nu sunt memorii uscate, lasate la macerat.
singurul neajuns e ca acum s-ar putea sa nu mi se mai para asa fascinanta.
cea mai mare dragoste e dragostea de viata.
daca te pierzi, vei gasi drumul spre casa dupa miros. sa vezi clar de unde si pana unde te poti intinde. sa stii ce poti face si ce nu.
get lost, my friend, it's all in your head
am pierdut bunatate de post-uri, pentru ca le-am lasat nesupravegheate, dar am regasit fragmente, undeva in memoria de elefant pensionat al blogspot'ului.acolo am gasit ramasite din 2008, '09, '10, '11. nu uitam niciodata tot, dar undeva informatiile sunt stocate ca sa le accesam.so, eu trec la scrisul clasic, pe hartie, doar pentru mine. doar nu degeaba sunt eu cel mai aprig si cel mai critic cititor al meu. si aici fac niste colaje (am facut asta din comoditate pe vechiul blog si mi se pareau mai interesante decat un text proaspat), din ramasitele nepublicate.sunt doar 13... ma descurc eu:)
*foto: between 23 august and olimp

i have many answers... but no question.ascunzandu-ma prin asternuturi am gasit urme, cunoscute, straine, proaspete. urme calde, aburinde. urme ce imi apartineau. sau urme pe care le-am pierdut si nu le mai recunosteam. semnele pe care le-am lasat erau sterse, estompate, blurate, pierdute. oricat as fi cautat, nu mai era nimic acolo, nimic din ceea ce am lasat.am gasit de altfel o revista (elle pe luna iunie), niste haine, bluza pe care am purtat-o la b'estfest, niste ciorapii...vreau sa sterg urmele, semne din minte. semne ce ma strang...
azi m-am simtit ciudat si m-am dus prin h&m (for a healing session), dar am plecat cu mana goala si nu a fost usor. am materiale acasa si stiu sa tin un ac in mana...de altfel nu am mai mancat ciocolata de cateva zile... ok i cheated at that part..aparatul meu foto... da semne de batranete si de oboseala.. dar greseala asta imi place...
later edit... iar am probleme cu aparatul/cardul si nu pot sa iau pozele si risc sa pierd ce am lucrat. probabil asa e si in viata, risti sa pierzi ceva cand realizezi ca iti place...
daca stai in gara cuminte cineva va incerca sa iti vanda parfumuri "originale" sau telefoane. oferta de telefoane e si p strada.. si mai ales pe strada unde e politia... rutiera (i guess).
ieri cineva a incercat sa ne vanda.... ta na na.. rotring-uri...in zona unirii...
what's next?
pe langa faptul ca la sfarsitul lui iunie eu inghet in casa.... unde e canicula?what's wrong with you ppl these days?
skunk anansie for me..
last exam.. tomorrow:( study....
i have to face it.... nimic din ce cred, sper, din expectante pe care le construiesc .., nu au legatura cu ce se intampla... nu eu imi fac planuri in viata... viata isi face planuri.. cu mine, in care poate ma include.. nu ma intreaba, nu discutam in prealabil, ci doar ma trezesc in plina piesa... in plin act de comedie...asa e si cu programa mea de la facultate.. suna bine. dar in realitate materiile sunt big pain in the ass. sa nu mai vorbesc de profi (asistenti) si note. teoria, ca teoria... dar practica ne omoara..nu stiu daca astea explica faptul ca la teorie la g.d. contemplam peretii.. si nu erau prea frumosi... pentru prima oara in viata mea studenteasca, de altfel lunga, cand ma uit pe peretii si nu dupa informatii si cand predau foaia semi-goala.recunosc, am neglijat facultate, prioritatiile, prieteni, pe mine... totul in numele experientei. cineva a zis ca ar trebuie sa o punem pe un pediestal... i'll think about that..atat imi amintesc din sesiune... si ca azi m-am dus la examen ca sa fac o plimbare ca oricum stiam ca il pic... not my kind...i have to admit i really f.... it up this time... dar ce nu ma omoara ma face mai puternica...and i have plenty of fun stuff... to do.. lumina&culoare, modelaj...
ieri a fost o zi pe care mi-am dedicat-o mie si... curateniei.
curatenia s-a rezumat la ordine si la sortarea tonelor de hartie pe care le-am adunat in timpul ultimelor proiecte.
si partea mai interesanta e ca am gasit un motiv (si o persoana) sa ies din casa. so i went to SLIDELUCK POTSHOW (adica art&potol).
ca de obicei si cum ar fi bine sa imi intre in minte... intre descriere si ce se intampla in realitate e o diferenta....
potolul.. s-a rezumat la croisant-uri, briose, chec, some kind of chocolate, some other kind of sweets si niste pachetele umplute cu legume or somethin' like that.. singura chestie care nu era dulce.. dar care putea sa fie gretoasa... si alcoolul era scump... si ca si cand asta nu era de ajuns.. nu puteai sa iti ca un om normal ceva de la barul principal, ci trebuia sa te duci la un bar mai mic, si mai limitat.
a venit si arta...40 de minute... un colaj de fotofrafii, grafica, pictura etc apartinand diferitilor artisti romani. la calupul artistilor din afara nu am mai ramas. la fara 40 ca o cinderella moderna m-am ridicat si am plecat... sa prind metroul. am infascat o briosa de pe masa si un esquire de la iesire si am pornit spre p. romana.
cand am iesit de la metrou.. mi- era greata. m-am oprit la un non-stop si mi-am luat o bere. nu am desfacut-o pe strada, ci am asteptat pana am ajuns acasa cand am realitzat ca nu mai imi trebuie...
9 ore jumatate de desen, panica, durere de stomac, mancare pe care am inghitit-o fara sa ii simt gustul. cand pv-ul s-a terminat am fost ultima care a parasit atelierul.. nu voiam sa plec. nu aveam de ce. de ce?
Nevoia sta la baza fiintei umane (si a piramidei lui Maslow)... ceva ce ne macina, ne roade, ... ne ridica. principiul supravietuirii, scris in adn, reinventat in fiecare epoca. universal, de netagaduit, de neignorat. nevoia e strans legata de egoism, elemente imprimate in instinctul supravietuirii.
cred ca una din cele mai clasice, uzitate, uzate si cliché replici este "am nevoie de tine" - marturie, nu neapara a sentimentelor (etc), ci a egoismului, a nevoii, frumos ambalate si camuflate (in spatelor cuvintelor).
eu am nevoie de mine pentru ca m-am pierdut... *moving on is a need
i'll listen that song over and over again because it reminds me of you. a connection, comunication without words, without seeing you, just knowing (suposing) you fell the same.
and while my finger is stuck on the repeat button i'm searching on some other blogs for people that fell more miserable than me... but know how to write it better.
ceva mananca, mesteca molcom si lenes ganduri. eu mestec liniste, spaniola si rumeg rational cate o tigara.ma asteapta sesiunea. hard work.