Sunday, March 1, 2009

puseuri dE sinceritate 06


cea mai mare dragoste e dragostea de viata

Wednesday, February 18, 2009

puseuri de sinceritate 04


o mana pe umar face mai mult decat o mana... pe fund


foto

Monday, February 16, 2009

puseuri de sinceritate 03



o femeie va refuza o propunere sexuala, nu pentru ca educatia/morala ar impiedica-o, ci pentru ca este constienta ca in majoritatea situatiilor va ramane dezamagita.


*foto

Tuesday, February 3, 2009

puseuri de sinceritate 02


o femeie vede si cel mai insignifiant detaliu; vede schimbarea cea mai mica. detaliile fac diferenta

*foto

Monday, February 2, 2009

puseuri de sinceritate 01


cea mai periculoasa femeie este femeia privata de atentie

Wednesday, November 12, 2008

i.make.my.own...


in lucru. un lucru care dureaza mult. prima varianta se poate gasi si AICI
am niste restante... dar sper sa gasesc timp sa ma mut aici cu toate catrafusele

Tuesday, June 17, 2008

perioada de tranzitzie III


Vechituri... Primavara are un miros proaspat, ascutit, ce imi patrunde in nari si parca cumva ma sileste sa zambesc. Recunosc primavara dupa noroiul ce musteste prin oras, prin care ma plimb si ma afund incet-incet... Parca gerul nu mai musca din mine, asa cum in mijloc de iarna uscata o face, cand bantui in miez de noapte prin parcuri. Primavara doare ...simt durerea pamantului intepat de firele de iarba ce se incapateneaza sa iasa din lut...an de an. Si pe mine ma dor mainile si caldura imi arde pielea, cum soarele de aprilie arde mugruri abia mijiti, asa adolescetini. Primavara are doar doua culori: verde crud si maro-ul pamantului ce se amesteca pe panza, usor intrepatrundu-se marginile unuia altuia. Mirosul de plante medicinale este mai slab in imima de asfalt a orasului. Cateodata mai simt mirosul verde al vietii, dar nu pentru mult timp. Nimic nu dureaza prea mult, sau macar sa ramana prins in timp, agatat ca o carpa la uscat. De fapt e toamna si se numara bobocii si frunzele

Monday, June 16, 2008

perioada de tranzitzie II


Vorbind de echilibru, descopar ca e o linie firava pe care merg.
Oamenii nu te ghideaza cum sa mergi, si nici nu te antentioneaza ca esti pe cale sa calci pe langa. NU cunosc motivele, fie ele egoiste sau asa din "asa din amuzament". In schimb esti aspru sanctionat, dat la o parte daca calci prea des in afara liniei. Consider ziua de azi(mai exact 27.07) o zi prolifica, dar neexploatata pana la capat...Prolifica in certuri si in calcarea echilibru si asa firav in picioare..Sunt o nemernica si vreau sa-mi impun sa-mi placa. Vreau sa cred ca e un dar, faptul ca pot calca in picioare linia aia gingasa, a echilibrului, un dar ce imi va mai ingrosa putin cv-ul ala anemic.
Revenind la cv...Oare pot transforma defectele in calitatii? De fapt aste zicea profesorul boem... Eu ma refeream doar la valorificarea defectelor, nu la o transformare totala...

oamenii iti intra pe sub piele, in viata cu usurinta, nici nu simti, nici nu te deranjeaza. Nu aceleasi lucru il pot spune despre iesit...imi amintesc de un tantar (not you regular mosquito) care te inteapa, ca orice alt tantar si o larva incepe sa se dezvolte in tine. Durerea apare odata cu cresterea larvei, iar extragerea ei nu e tocmai placuta. Cam asa sta treaba cu intratul pe sub piele. Avertismente nu-si gasesc locul, cuvintele sunt urlete, de ce e asa greu sa ne intelegem? unde se greseste asa iremediabil?

Mi-e frica de caini, dar frica a capat o intensitate si mai mare de cand un zdrentaros s-a gandit sa testeze calitatea materialului din care erau facuti pantaloni mei. Pantalonii au trecut testul, eu nu. Momentan eu nu am turbat, iar pe caine nu l-am mai vazut..
Dar nu asta voiam sa evidentiez...cine faptul, ca acum de cate ori vad un caine pe strada, fac slalom ca sa-l evit...merg haotic, acolind, rascroind drumul ca sa nu dau de vreun grivei, dar mai mult ii atrag atentia...
constientizez ca mai devreme sau mai tarziu, evitand tot dau eu de un patruped, pt ca nu pot sa-i evit la nesfarsit (mai ales ca orasu' e plin de caini, care mai de care mai simpatic). si...frica are un miros aparte, ei simtind-o ca un parfum, ce le umple narile, ascutind porniri si instincte.
Asa si in viata nu pot sa fug la nesfarsit de ce mi-e frica ...
"cunoscand mai bine oamenii, am inceput sa iubesc mai mult caini"(nu stiu daca am scris bine, nici cine a zis-o, dar promit sa ma documentez...benjamin franklin sa fie)...
si ma intreb oare cine musca mai rau?