you can...

you can not have everything. you can have the brains, you can have the looks, but you lose the luck, the chance. you can not have everything.
si atunci te uiti in curtea veciniilor si descoperi ca iti lipseste nu stiu ce.. ca asta ti-a lipsit sa topai de fericire. si poate obti acel ceva, dar tot lipseste ... si poti sa mai arunci cu privirea in stanga si in dreapta si sa vezi, si sa cauti si poate sa ai in final. dar poate cautarea nu s-a terminat. si ai un gol de umplut.. cu diverse si arunci acolo lucruri, dar nu e suficient...
you can not have everything, but you should keep searching...

merry x-mas.

*i want to see them in a concert

in the mood VII...

and this will (probably) happen one day...

am scapat de partialul de la g.d. ultima saptamana e un preludiu pentru vacanta. o vacanta in adevaratul sens al cuvantului.. homework included:)

iluzii de culori si forme diferite

se spune ca frumusetea vietii sta in multitudinea optiunilor si a deciziilor. dificultatile si intrebarile care se ivesc sunt certitudinea realitatii. ca traim aici, acum. ca nu suntem conectati la vreun sistem-matrix care doar ne induce senzatia vietii cu tot ce inseamna ea.
caterodata filmul mai sare, mai se repeta, mai se rupe. ma intreb, cand am ragaz, aceleasi mestecate in/de timp intrebari, autocuprinzatoare, mereu valabile: "am i on the right track?/ am i on the right station?" rrrigh... i will never know what was on the other side, the left road, the other decision. in cursa for "the right" (you name it) ma lovesc de reflexii, layere... cu care ma acopar eu si altii si vrem sa vedem dincolo de valul cu care ne-am infofolit, lumina,... sa vedem realitatea pe care o cautam si pe care (doar) banuim ca o recunoastem.

*smile like you mean it

factory settings

when i was young i hated default settings. now... i need them.... somehow.

weekend in a single post

rezumat.
am fost la urma la concert. imi doream de mult sa ii vad.
nu mi-am construit scenarii asa ca nu am fost dezamagita dar nici nu ma asteptam la ceva anume (am vrut sa scriu despre, dar...)
pe la 1:30 aveam picioare moi de la alcool sau de la oboseala acumulata.. poate de la ambele.. sau poate varsta nu imi mai permite nopti pierdute.
saturday: guests - red wine, and a friend's birthday -sushi, red wine & chocolate cake.
sunday -salonul de banda desenata, some handmade fair, evening with home cooked food & sex and the city.
asta e noua mea dependenta.
in rest nu am facut nimic constructiv, pentru mine. nu am mai scris nimic, si cand am fost pusa in situatia sa scriu... nu am mai putut sa scot nimic bun, doar niste clisee trase de par. e foarte sa simplu sa ma plang.. ca mi-am iesit din mana, si vai ce chestii faceam altadata, decat sa pun mana sa recuperez.
sper sa recuperez multele restante pe care le-am adunat, dar acum i'm enjoying my short freedom

I

i have a problem with the word must

six more to go

nu mai vreau sa aud de releveu'.
de laviuri, creioane, ceas si predare.

asta-i dorinta ce am poftit

day 1- day ....

am trait 2 saptamani fara tv, fara pc, fara net, fara mail, fara facebook, fara blog, al meu sau al altora. pe mobil nu am net pentru ca mobilul dateaza din 2005.. singurul companion era un ceas electronic, comutat pe radio guerrilla care ma trezea constincios in fieacare dimineata. la astea se adauga o stare de incertitudine and man's best friend (not), singuratatea. guess what... am supravietuit. si am castigat si prima batalie. am vrut ceva, am lupta, am muncit, am visat... and i've got it. somehow i wonder if I still want it.

it's start with "N"... like new school, new town, new life, new start, new haircut, new friends, new problems, no money, no time.... and i'm happy (for the moment)

get on the road

should stop thinking that much...
and enjoy the ride

i hope i'll fiind the way. tomorrow trip, i'll wake up at... 6 or somethin' like that

should i go or should i stay

am vrut intial sa postez ceva pe o tema sociala-culturala-economica-politica-whatever. dar aveam senzatia ca stric blogul meu facut special pentru a fi intesat de angoasele mele existentiale:).

asa ca azi, dupa ce am citit pe un blog ceva despre plecare din tara&problemele intampinate, m-am gandit iar la aspectul asta . ma aflu in fata unei decizii importante in viata, ceva major, ce imi va schimba evolutia. cred ca ambele decizii sunt cumva (relativ) bune. si poate trebuie sa astept the right time. sa astept sa ma satur, sa nu mai am rabdare... sau doar sa ma formez, sau sa gasesc the right door.

si ma intreb ca si altii de ce. sunt multe raspunsuri pentru de ce-ul asta. am doar unul in buzunarul de la pijama: pentru ca ma numar printre miile (sau poate mai bine zis, milioanele) de absolventi de studii superioare ce nu isi gasesc un loc de munca decent (nu neaparat in domeniul pe care l-am studiat). si am urmat o facultate din pasiune.. dar ca in orice relatie, pasiune moare.

asa ca am decis sa fac a 2-a facultate tot din pasiune... si dupa, nu stiu ce ma astepta. oricum eu nu astept niciun dupa.

am peste 20, oficial sunt matura...

if you see an open door, would you go

overwrite

multitudinea deciziilor si a variabilelor ne defineste libertatea. exista liberul arbitru? sau doar avem senzatia ca luam decizii?... sceanariul fiind scris dinainte, iar noi il parcurgem constincios

can i trick my destiny?

the smell of anarchy

nu mai am rabdare... sa citesc... bloguri (nu ca ar fi neaparat ceva rau). exista carti, dar nici de alea nu ma prind. lipsa mea de rabdare ma ingrijoreaza. orice extrema ma pune pe ganduri.

apropo de extreme... am descoperit parfumul sex pistols. e unisex si se pare ca membrii trupei s-au implicat in creare parfumului, ambalajul poate fi considerat a classic. iar mirosul nu m-a dat pe spate... l-as descrie ca ... aspru, adica masculin.testerul zace undeva prin geanta si nici la a 2 a adulmecare nu am fost impresionata... i'll give it a try in the morning

nici anarhia nu mai e ce a fost?

my next birthday will be... next year.. :)

the bitter-sweet taste of freedom 2

ma lupt cu incertitudinea si cu asteptarea. si deciziile...vreau sa vad un singur drum. the only one, the right one

the bitter-sweet taste of freedom

am tergiversat cu reluarea blogului... pentru ca.. nu am avut inspiratie, chef, rabdare... si aveam alte prioritati.

prima chestie pe care am facut-o ca sa punctez libertatea a fost sa-mi mut ora trezirii de la 7:30 la 8:40 sau ceva in zona asta. oricum nu o respect. am mai gasit timp (din 12 ore ale zilei) sa fac curat prin casa, sa hoinaresc prin magazine (i really missed that part), sa fac fotografii (aici am multe restante), sa citesc (dar nu indeajuns), sa lenevesc pe net, sa recuperez news on some blogs... and to wonder....

*trip: buc-cta

about growing old

sau nu...

i'm tired... nu cred ca e din cauza varstei. vreau sa se termine toata hora in care m-am bagat de buna voie si nesilita. i don't want to miss my chance...i've waited 4 year for this. so close to have it and somehow i don't want it....

so i'm tweenty somethin' ... and i

have no idea

lost on the right track

traiesc in cochilia mea, in lumea construita de mine., deconectata de la orice.. mi-ar crea cel mai mic disconfort. seara ies din cochilia mea pentru a colinda strazile. cred ca cel mai ciudat e sa ma intalnesc cu oameni cunoscuti.. oameni din trecut. din anumite parti de trecut pe care le-as formata ca sa mai fac loc pe hard.
so... nu aveam nici cea mai vaga idee ca e in plina desfasurare artensivul (de ipiff am aflat aseara) si cred ca am trait si fara informatiile astea. oricum banuiesc ca nu am pierdut mare chestie (sa fie strugurii acri).
la lansarea revistei T. am fost datorita... hmmm.. unei slabiciuni emotionale si nu pentru revista era slabiunea...m-am lamurit, in cazul in care uitasem... pseudo-eveniment, nemediatizat, ocazie de mangaiere reciproca pe scafarlie si de promovare... a ceva..

si asa ma tin eu in priza, dupa care dau log out de la... chestiile de complezenta



*s-a intamplat ceva weird .... dar poate stric bunatate de post.. teaser... m-am intalnit a 3 oara with one weird stalker of mine.... :D si data asta avea ceva nou... people are weird dar ajunge pentru moment.

*foto: lost in wonderland. taken 2 year ago in transilvania.

think about

"You want a reason: I'll give you reasons: don't change your ideals with every season, just look inside yourself for information and make your own life a celebration, you've got the power, power to be strong, an education that should be lifelong, don't be a victim of expectations, just make your own life a celebration. (the beloved, conscience)


*Cauti un motiv? Iata-l: visele nu-ti fie schimbatoare ca vremea, raspunsul la-intrebari tu cauta-l in tine si fa din viata ta o sarbatoare. Puterea e-n tine, in forta ta si-n tot ce stii a face. Nu te gandi la ce asteapta altii de la tine, ci fa din viata ta o sarbatoare.

Beatriz si corpurile ceresti, Lucia Etxebarria, ed nicolescu - moto-ul cu care se incheie cartea. after a short google search am gasit si piesa (eu traiam cu impresia ca e o carte/roman). melodia nu e prea filosofica, e cam easy... ma asteptam sa fie ceva cu greutate a la massive attack. asa ca ma limitez la citat e arhisuficient pentru moment. si traducerea (prezenta in carte) releva ceva ... to think about

-

nu m-am prezentat la lecturile urbane si nu (prea) imi pare rau. nu mai vreau evenimente, intalniri, comemorari (cred ca nici g. nu are fi vrut.. nu stiu de ce, dar asa simt). nu mai vreau preilejuri sa vad fete cunoscute. (anumite) intalniri au inceput sa devina incomode ca migrenele, durerile de dinti si pantofii uzi. nu vreau sa schimb cuvinte de complezenta. nu vreau prilejuri sa vad ca nu ma aflu in locul corect

in the mood for VI...

in the mood for V...

in the mood for IV

in the mood for III...

*off the record: hhigh waisted pants are back....:P

in the mood for...II

*hope to see her in a concert...

in the mood for...

i'll give you reasons...

get lost

daca te pierzi, vei gasi drumul spre casa dupa miros.
miros sarat de fum ce ti-a imbibat pielea si parul. gandurile se infiltreaza in minte, meschin si devoreaza incet, cu molfaieli lenese, linistea ce am construit-o in zilele calde de vara. am construit imagini pe care le-am pus pe mine, haine subtiri, layere ce ma imbraca ca un cocon.
dincolo.. liniste, doar niste batai de gene aruncate sub perna. sub aceasi perna am ascuns multe, caci nimeni nu se uita acolo. nici macar eu nu ma intorc sa caut ceva.


get lost, my friend, it's all in your head

lost

m-am incurcat in proprile idei, emotii, dorinte si ganduri. am alergat printre multe ganduri si m-am impidicat., m-au prins ideile de picioare, prin par am pierdut emotii si am amestecat visele. as vrea sa gandesc drumul inapoi. back home. vreau sa am mai multe raspunsuri decat intrebari. oricum toate intrebarile au mai mult raspunsuri.
i need a light to guide me back

R.I.P.

l-am cunoscut pe george in 2005, intr-un context demn de o poveste urbana. nu o sa insist pe tema asta, nu pentru ca m-ar deranja rememorarea, dar pentru ca nu vreau sa strict misterul care il are (pentru mine).
ulterior ne-am intersectat drumurile si privirile pe strazi si prin baruri. iar in final am ajuns si colegi.

george era un om pe care il invidiau multi (probabil) pentru curajul si nepasarea lui. el nu se impiedica in ce credea X-ulescu, Y-ulescu despre el si despre scriitura lui. asta ar trebui sa invat si eu sa fac. era genul de om vesel, care nu prea era cuprins de tristeti, si macinat de probleme (sau poate disimula). indiferenta ramane calitatea lui principala. ma intreb cum un om cu pofta de viata, care nu isi incheiase socotelile si care rumega planuri de viitor, a intors foia intr-un mod asa brusc si extrem. da, george era un om extrem, insetat de a incercat cat mai multe. si cred ca a facut-o cu zambetul pe buze...ca pe un nou experiment, fara urma de frica..


...

on the other hand apreciez ca isi asuma defectele. se asuma pe el insusi. nu total..nimeni nu poate sa faca asta. george vasilievici, omul, poetul, prozatorul, redactorul, constanteanul,don juan, junkie...



*nu zic ca eram foarte apropitata de el. ne stiam... era in aria de cunostinte si acum dupa... ma gandesc ca nu am stat nicioadata sa filozofam (mai mult)...pe varii subiecte, pe marginea unei beri
*pentru mine este relativ greu si ciudat sa scriu... nu stiu daca o sa revin. sau daca o sa sterg post-ul. nu stiu ce sa scriu. oricum cred ca george are aprecia sinceritatea brutala si nu periajul pm. lectia de indiferenta e ceva ce as vrea sa-mi asum. incepand de acum. dar ma gandesc ... poate prea mult
*fotografia e facuta de el (27.05.2009) in redactie

puseuri de sinceritate 07

Da vs. Nu


Un barbat este programat de la o varsta frageda sa nu refuze, sa raspunda cu "Da".
Femeile sunt invatate sa zica "Nu".
O femeie se gandeste de multe ori inainte de a da un raspuns (fie el afirmativ sau negativ). se gandeste, se rasgandeste. filtreza, combate, analizeaza... solutii, opinii, optiuni, consecinte...
Un barbat se arunca nepasator in etapa ce i se intrezareste, manat de curiozitatea de a afla ce se gaseste in urmatoarele capitole ale povestirii

blogul pierdut

mi-a reamintit de un blog pe care il citeam cu placere in vremea in care eu stateam diminetile cu ochii lipiti de monitor, cu o mana lipita de mouse si una de cana de cafea/ adica vremea raposatului 360 (i miss those times). si am cautat varianta wordpress a blogului... suna bine (sau poate sunt eu nostalgica...don't think so)... asa ca am cu cine/ce sa ma delectez diminetile rezervate taiatului de menta pe net

2

1

.....:)

serios?!

© Proiectare Scari - webdesign: Puffy & Mishu Host: BlackMilk


totul parea ok, pana aici. de fapt puffy and mishu au si site. probabbil lucreaza bine. can't tell dar cred ca si pierd contracte.

black milk suna bine. adica suna a massive attack

new haircut

what start with new sounds good. no pics yet:(

it's spring yet?

playin' around

how can you get lost?

se spune ca de ce ti-e frica nu scapi. nu-mi place, suna a amenintare. tu esti propria amenintare pentru ca prin frica ta atragi problema(?!?) dar poate fiind constient te feresti de ea... anyway...
cand eram mai tanara/mica m-am trezit ca am luat ceva microbuz de la festivalul berii/ vinului etc si am aterizat intr-o unfriendly area of my beloved town. nu eram singura. eram cu o prietena. ea a locuia in zona aia... eu in partea opusa a orasului. aaa.. am uitat sa mentionez.. era mijlocul noptii si nu aveam niciun ban. povestea s-a rezolvat favorabil si eu am ajuns acasa. de atunci mi-e frica sa nu mai ma urc in microbuze.. (ca autobuze prea multe nu sunt in oras, asa ca prea departe nu ajung) si sa ma trezesc intr-o zona necunoscuta... mai ales noaptea... ziua e mai lejer...
cum ziceam ca de ce ti-e frica nu scapi... am repetat istoria... acelasi microbuz, dar m-am oprit la timp... de data asta.
gandind la rece nu e tragic... iei un taxi pana acasa...(asta daca ai bani), intrebi in ce directie trebuie sa o iei (asta daca nu e pustiu)

*off the record: link

conversatie 03

in fata unui scaun.
ea (stand jos): - stai la mine in brate.
eu: - aa. nu, ca sunt skinny, te tai in oase.
ea: - te anunt eu daca imi intepenesc picioare.
si am impartit taburetul (adica scaun rotund din lemn, improriu spus taburet).

where to... 05

what's wrong with my.. time?
de ce timpul nu mai are rabdare cu mine? vreau ca ziua sa aiba mai multe ore ca sa pot face tot ce mi-am propus. "vreau ca ziua sa aiba 24 de ore" mi-a spus cineva acum multi ani. avea dreptate.

where to... 04

cateodata cineva imi cere parerea/adica imi spune ceva si eu imediat arunc o parere (si sunt sanse mari sa nu fie tocmai pe placul lor), cand aud ceva exista reactie lant. parere-un mic misto-cinism-punct culminant- argumente (empirice)-deznodamant (altceva?)/ ok. exagerez. nu e asa tot timpul. si nu exista o schema pentru reactiile unui om sau pentru orice asa impredictibil. si dupa ce imi spun eu parerea, apare o discutie contradictorie. din pacate nu oricine poate sa poarta o dicutie, sa aduca argumente/ sa asculte argumete si sa dea dreptate persoanei care are argumente, chiar daca in sinea lui nu e de acord (parerea subiectiva e mai puternica decat argumentele). si daca nu vrei sa auzi o parere/argumente/experiente asemanatoare de ce mai imi spui ceva, daca tu esti chitit pe ce crezi si nu dai 2 bani pe ce spun eu si oricum nu te intereseaza prea mult?

*am exagerat pe ici, pe colo. oricum nu e o regula, dar mi s-a intamplat si faze de genu. lately e liniste. nu s-a intamplat nimic memorabil, dar macar o data in existenta mea s-a intampla sa port o discutie neproductiva . deci... nu m-am referit la un caz/persoana/discutie/subiect particular.

where to... 03

where to... 02

"nu poti privi spre viitor fara a recunoaste trecutul, chiar aspectele sale incomode"

cred ca m-am impacat cu trecutul, l-am acceptat pentru ca ce e scris, scris ramane, nu pot sterge, nu pot trage o linie peste si sa scriu altceva. cu viitorul nu sunt impacata... cu toate ca nu il stiu arunc cate o privire si parca ce se iveste nu imi place. si poate cel mai rau, nu sunt impacata cu prezentul. oricum ce nu imi convine poarta si amprenta mea, nu doar a celorlalti. nimeni nu poarta niciodata toata vina. nu imi pot gestiona prezentul pentru a fi stapana pe viitorul meu. nu ma pot schimba in ritmul impus de prezent, sunt prinsa in tot ce sunt acum, nelasand usa (indeajuns de) deshisa schimbarii. as vrea sa pot mai mult, sa fac mai mult... sa fac indeajuns pentru a ajunge la ce vreau. dar poate vreau prea mult pentru puterile mele. lupta ceea mai mare o duc cu mine

where to...

cand esti prea batran sa o iei de la capat?
batranetea e psihica.
dar cei din jurul tau te anunta ca esti prea tanar sau prea batran. (aceasta pentru ca cei din jurul tau stiu mai multe decat tine si nu ezita sa te informeze. s-ar putea intr-adevar sa iti spuna si ceva care ti-A scapat, sau ceva ce nu era vizibil din punctul din care priveai. dar astfel de cazuri sunt mai rare/ sau poate nu.
de ce? pentru ca oamenii nu sunt chiar cum crezi ca sunt, sau cum s-au prezentat ei. tocmai poate de aceea ei stiu doar adevarul lor. mic, trunchiat. un ciot din marele adevar. poate bucata care-ti lipsea. vei sti cand il vei auzi).
nimeni nu stie varsta ta reala.

*this is the hour when it doesn't make sense anymore:P

happy new year

se spune ca ar trebui sa simti o anume magie. eu nu o mai simt, decat rar, un fior asemanator cu cel pe care il ai cand infiletezi un bec.. daca ai ghinion sa te curenteze.
o sa fie un nou inceput. am speranta la mine si visurile in buzunar. o sa fie un an nou mai bun:)


*old pictures form 01.2008