hello my old friend

n0 time

to many blogs to read/to see.. no time
to many events..
to many projects...
to many deadlines...

and a day has only 12 hours

the repeat button

i've got my finger stuck on the repeat button and my mind stuck in a past-time. 
a time that i miss. nostalgia. a person that i miss. a person that exists only in my mind. high expectantions mean a bigger fall

leave your expectations at the door

hapiness has strange ways

we welcome hapiness with a smile on our face, but we nerver knew how to welcome out grief.  maybe because grief is not welcomed, needed or wanted. but it comes easly ...

cum ar fi sa asculti linistea?

Pe marginea unei beri si a unor discutii, cineva mi-a spus ca a castigat antipatia profesoarei de lb. romana pentru ca ar fi scris intr-un eseu ca "ii place sa asculte linistea".

in ultimele zile e greu sa prinzi un fir de liniste, in tumultul cotidian, in fuga continua, dupa ceva ce nu ne-am hotarat ce este si cum arata, dar credem ca il vom recunoaste si ne vom opri de indata ce il vom gasi (?).
dar daca nu il gasim, sau poate nu il recunoastem sau suntem prea prinsi in zilnica si prelunga cautare si vom intoarce grabiti privirea
discursurile motivationale (moralizatoare) ascund temeri. temeri ce stau bine acoperite, intre layere ca intr-un coon. 

schita e overrated

schita e un eveniment incomod, obositor, lung (aproximativ 8 ore) si de multe ori inutil.

o constanta e faptul ca nu avem loc toti in sala si trebuie sa ne imprastiem prin alte sali. daca avem noroc gasim loc in alta parte. da, locul e foarte important... trebuie sa il acaperezi, sa te extinzi, sa fie evident ca l-ai ocupat, daca nu vei avea minunata surpriza sa afli ca era rezervat. hunii ar fi invidiosi pe tehnica noastra de a intra si a ocupa o sala. civilizatia poate sa astepte. nimic si nimeni nu trebuie sa stea in calea noastra. am vazut recent un tip nou de lupta: lupta pentru prize. iti pui laptopul in priza si ....cand il verifici nu mai e in priza. daca eram chiar in vestul salbatic, nu mai gaseai laptop'ul de nicio culoare. deci mai e o urma de civilizatie. let's hope for the best...

pagini din atelier I

documentatiile de orice fel de obliga sa uiti de tine, de durerea de gat, umeri si de genunchii reci. trebuie sa stai ore in sir in fata paginiilor care se succed, de multe ori cu rezultate bune, dar nu cu rezultatul asteptat. iar atunci o iei de la capat si incerci alte cuvinte cheie, faci traduceri si deschizi alte sute de pagini. din cand in cand treci in revista tot ce ai deschis si incepi sa le mai inchizi pentru ca numarul este covarsitor si ... inutil. dupa un timp realizezi ca ai divagat si te uiti la nustiu ce genti cand subiectul zice clar altceva. 
imi intepenesc mainile aranjand imaginile in photoshop, iar gatul ma anunta ca vrea o pauza. genunchi mi-au inghetat de mult, dar imi este pofta de cozonac cu toate ca este ora 1...


*am inteles ca vom face toata viata documentatii
** pagini din atelier

keep counting

"Age is just a number"