
"
nu poti privi spre viitor fara a recunoaste trecutul, chiar aspectele sale incomode"
cred ca m-am impacat cu
trecutul, l-am acceptat pentru ca ce e scris, scris ramane, nu pot sterge, nu pot trage o linie peste si sa scriu altceva. cu
viitorul nu sunt impacata... cu toate ca nu il stiu arunc cate o privire si parca ce se iveste nu imi place. si poate cel mai rau, nu sunt impacata cu
prezentul. oricum ce nu imi convine poarta si amprenta mea, nu doar a celorlalti. nimeni nu poarta niciodata toata vina. nu imi pot gestiona
prezentul pentru a fi stapana pe
viitorul meu. nu ma pot schimba in ritmul impus de
prezent, sunt prinsa in tot ce sunt acum, nelasand usa (indeajuns de) deshisa schimbarii. as vrea sa pot mai mult, sa fac mai mult...
sa fac indeajuns pentru a ajunge la ce vreau. dar poate vreau prea mult pentru puterile mele. lupta ceea mai mare o duc cu mine